Cum e sa zbori cu avionul pe furtuna sau cum inveti sa te rogi la sfintii

Share catre altii:

S-a nimerit sa zburam spre Hurghada intr-o zi de iunie, in care, pentru sudul Romaniei, se anuntase cod portocaliu de furtuna. In avion, aveam sa ma rog la toti sfintii si sa imi aduc aminte de toate faptele bune pe care le facusem in viata asta.

Am plecat de acasa spre aeroport pe 30 grade si cer senin. Prima imbarcare a fost la 16.30. Toata lumea sus in autobuzul ce urma sa ne duca spre avion. Dupa 10 minute de lesinat din cauza caldurii, hai jos si inapoi in aeroport la poarta de imbarcare. Se pare ca avionul nu era pregatit.

La 17.20 toata lumea sus in autobuz, din nou. La 17.40 plecam in sfarsit spre avion. In timp ce ne indreptam spre pista de decolare, am vazut cum cerul de schimbase, era negru si se pregatea de furtuna. Mi-am facut o cruce mare, din aia popeasca si am zis ca sigur nu era aia ziua mea de terminat cu treburile lumesti.

Am decolat cam clatinat dintr-o parte in alta, crezand ca e vina pistei neintretinute. Am intrat direct in norii de furtuna. Vorba lui D: „Zici ca pe aici nu au asfaltat astia culoarul de zbor„. Timp de 15 minute, care mi s-au parut 145 de ani, am avut senzatia ca avionul se dezintegreaza. Mi-au venit in minte toate reportajele cu dezastre in aer. Niciodata nu am acordat atentie intructajului facut de echipajul de cabina. Acum tineam in mana fisa cu instructiuni de urgenta si incercam sa memorez unde e vesta si unde e masca de aer, convinsa fiind ca intr-o situatie de panica, o sa uit totul. M-am rugat la toti sfintii si la toate zeitatile, desi eu nu prea sunt dusa la biserica.

Fix in acele momente de criza, Thea incepuse sa ma intrebe: „Mai avem mult pana la destin?”

„Doamne, Sfinte Sisoe, fi-mea are o presimtire! Pana unde, mami? Pana la ce destin?”

„Pana cand ajungem!”.

Intr-o secunda de luciditate, imi dau seama ca ea se referisere la „destinatie”. Dupa un sfert de ora turbulentele s-au sfarsit si dupa inca un sfert de ora am fost si eu in stare sa vorbesc si sa imi intreb copiii daca sunt ok.

[Daca tot ati ajuns aici, trebuie sa cititi si Salina Ocnele Mari – impresii si fotografii, cu iz de haz si Gata cu experimentele in vacantele cu cei mici]

 

 

 

 

Pana acum, nici o parere. Dar gasesti comentariile altora pe pagina de Facebook