Vreau doar 5 minute sa fiu eu cu mine

Share catre altii:

E vineri, plec de la birou. Lenea ma cuprinde. Cheful a plecat acasa inaintea mea. Nici cu vorbitul nu stau prea bine, nu mi se mai leaga o fraza de la cap la coada. Sunt lesinata, ce sa mai incolo si-n coace.

Norocul meu ca se merge bara la bara si nu trebuie sa faci prea multe manevre in trafic. Azi nu e ziua mea de luat copii de la scoala si de la gradinita. Asa ca ma duc direct acasa. Cobor din masina usor, cat sa nu amestesc. Ma strecor in casa. Nu e nimeni. Nici macar pisica rezidenta nu se arata, cred ca iar a gasit de mancare prin vecini. E liniste. E divin. Ma bag in pat sa stau 5 min.

Se aude usa de la intrare. „Mamiiiiiiii…..oooooh maaaaamiiiii!!!”. Eu nimic. Ma gandesc ca daca nu raspund, ma mai bucur de inca 5 minute, pana isi dau seama aia mici ca sunt totusi acasa. Ii aud tropaind spre camera mea. Trag patura peste cap, cu o lasitate fantastica. Ala mic intra in camera, se uita de colo pana colo si decreteaza ca nu sunt acasa. Aia mare nu crede, vine sa vada si ea. Ma dibuieste si zice: „Credeai ca scapi, nu?”. Sincer, da!

Ma cred mai smechera decat ei: „Vin si eu imediat, mami, mai lasa-ma 5 minute, duceti-va si papati o banana„. „Bine, te las dar stau cu tine” (logic, nu?), zice ea. „Aaaaa, atunci stau si eu cu tine, banana sa ne mai astepte„, zice si el. Nasol, deci nu am sanse de scapare.

Stati atunci, ca eu ma duc la baie„. Fug la baie, incui usa. Se aud batai in usa. „Ce faci acolo? Cioc-Cioc. Putem intra si noi? Mamiiiiii?„. Stau pe marginea cazii. Nu vreau decat 5 minute pentru mine. Cu mine. Despre mine. Pentru mine.

Intre timp vine si tac-su. „Esti bine? De ce stau astia lipiti de usa de la baie? Ai patit ceva? Ai nevoie de ajutor?„. Nu, nu am nimic, nu am nici macar 5 minute!!!

Share catre altii:

O parere

Spune-ti parerea: