Si copiii vostri trec strada! Sa nu uitati asta…

Share catre altii:

Dimineata ora 07.30, bulevard cu 2 benzi pe sens, bara la bara, trecere de pietoni EXACT in fata unei scoli. Pe partea opusa scolii, un copil de vreo 7-8 ani cu un ditamai ghiodanul in mana, statea pe trotuar (in dreptul trecerii, dar pe trotuar, nu pe trecere) si tot facea cu mana la masini, sa opreasca. Alti pietoni veneau in dreptul lui, paseau pe trecere si atunci toate masinile se opreau.

Pana se aduna bietul copil sa isi ridice ghiozdanul si sa paseasca si el, ceilati erau deja pe trotuarul celalalt, apoi toate masinile porneau la drum. Copilul o lua de la inceput, cu semnalizarea din maini. Ajung si eu in coloana, in dreptul trecerii, pe prima banda si opresc. Masina de langa mine la fel. Ii fac semn copilului sa treaca. El ezita si ma intreaba: „Sigur pot sa trec?”. Dau din cap. El de abia paseste pe strada, aude claxonul masinilor din spatele meu, se sperie si se suie iar pe trotuar.

Deschid geamul: „Poti sa treci, lasa-i in pace sa claxoneze, dar hai mai repede ca asteapta atatea masini„. El nimic, stana de piatra. Claxoane si urlete. Si atunci imi dau seama ca bietului copil ii era frica. Ii era frica de nebunia de pe strada. Claxoane si urlete. Unul iesise jumate pe geam si urla la copil sa se dea de langa trecere daca nu e in stare sa traverseze.

Imi sare tandara si opresc motorul, pun pe avarii, ma dau jos din masina si il iau de mana. Cand pun mana pe el, tremura ca varga. In timp ce il trec strada, il intreb: „Ti-e frica sa traversezi? Ai spus cuiva ca nu poti traversa singur? Mami te lasa mereu singur sa te duci la scoala?”. Claxoane si urlete. Imi raspunde de abia cand se vede pe trotuarul celalalt: „Da, mi-e tare frica, m-a lovit o masina intr-o zi. O rog mereu pe mami sa ma traverseze strada, dar ea imi zice ca sunt baiat mare, sa ma descurc„.

Mi s-a rupt sufletul in o mie de bucati. Nu comentez lipsa mamei/tatalui/bunicii/oricui de langa el, nu am de unde sa stiu ce probleme or avea. Dar nu pot sa nu comentez lipsa de orice urma de umanitate a unora dintre soferi. Inteleg ca e dimineata si ca nu multi au apucat sa deschida bine ochii si sa isi bea cafeaua, inteleg ingrijorarea de a intarzia la birou, dar zau ca nu inteleg ce te poate face sa te infigi in claxon si sa iesi pe geam sa urli (aaa, deci te-ai trezit pana la urma, nu?) la un copil care nu poate, nu stie, nu e in stare, sau nu vrea sa traverse strada.

Claxoane si urlete, pana m-am suit in masina si am pornit mai departe. Evident! Ar fi putut fi copiii lor pe trecerea aia de pietoni. Reactia ar fi fost aceeasi? 

 

 

Pana acum, nici o parere. Dar gasesti comentariile altora pe pagina de Facebook