Pietonul e un (semi)zeu, protejat prin gratie divina

Share catre altii:

Urmasii lui Superman umbla in fiecare zi pe strada. Pe bune, cred ca Superman a coborat pe Pamant si s-a inmultit, la un moment dat, cand eu nu am fost atenta. Altfel nu imi explic curajul multor pietoni. Ii vad cum se arunca pe trecerea de pietoni, de zici ca pe partea cealalta a strazii se inchid portile raiului.

Unii se joaca de-a v-ati ascunselea cu masinile. Stau ascunsi dupa un stalp si, cand ajungi in dreptul lor, tasnesc pe trecere ca Moise pe apa (nu ca as fi eu prea dusa la biserica, dar mi-a ramas in cap imaginea din film) si traficul se imparte in doua. Altii au probleme grave in zona cervicala, altfel nu imi explic de ce nu pot intoarce capul sa se uite stanga-dreapta inainte de a pasi pe trecere. Daca nu-l tin pe unul franele sau nu e cu ochii cat pepenele? Il bagi la puscarie, stiu, dar tie ti-o fi bine in spital?

Mai sunt si pietonii somnambuli, care acum sunt in pat si, in secunda urmatoare, sunt deja pe trecerea pe pietoni. Pe aia nu ii claxonezi ca se trezesc brusc si fac atac de cord. Am vazut si pietoni care umbla ca niste zombie, ghidati de castile din urechi care le soptesc: Esti nemuritor!„. Si aia chiar o iau de buna. Semaforul pentru pietoni e mereu verde. Chiar daca e rosu, e tot verde. Capisci?

De fapt, pietonul e un Dumnezeu. Dumnezeul trotuarelor, strazilor, trecerilor de pietoni si statiilor de autobuz. De aceea pietonul poate face ce vrea el. Pe trecerea de pietoni poate sa se pupe, sa arunce bezele sotiei de la balcon, sa isi caute in geanta rujul, sa isi faca un selfie, sa trimita un mail, sa isi inchida sireturile. Cand asteapta autobuzul, in loc sa stea in statie, pietonul  poate iesi pana pe a treia banda, ca sa se uite lung in zare, sa isi salute un vecin sau sa faca semn unui maxi-taxi.

Mamele, bunicile, bonele, care intai testeaza terenul cu un carucior, sunt protejate prin gratie divina. Modul lor de operare e simplu: se infige un carucior pe trecere si, daca nu este spulberat de o masina, inseamna ca se poate traversa in siguranta, duhul sfant e cu ele. Daca insa se intampla ceva, la dracu’, n-au avut noroc in viata. Sau e de vina guvernul, vremea sau imigrantii.

 Ne mai facem bine? Stiu, suntem cu totii grabiti, obositi sau ingandurati. De acord. Dar oare nu primeaza instinctul de conservare in fata inconstientei?

O parere

  1. Stimata doamna, la noi, in „nucleul moale” al UE, este, inca, lejer. In Franta, de exemplu, soferul are OBLIGATIA sa permita pietonului traversarea, INDIFERENT de locul unde acesta decide sa traverseze. Intr-adevar, daca sus numitul pieton nu traverseaza prin loc permis (e.g trecere), politia il va amenda, insa soferul nu va fi scutit de obligatia de a ii fi acordat prioritate. Practic: pietonul trece prin mijlocul strazii, eu ii iau fata cu masina, politia remarca. Pietonul primeste o amenda de 50 eur. Eu primesc o amenda de 300 eur si suspendarea permisului pe 30 zile. Ce parere aveti?

Spune-ti parerea: