Mexicana sa fie…

Share catre altii:

E duminica seara si sunt in starea aia de „Nu e aglomeratie in frigider, de fapt chiar bate vantul, dar nu sunt Veta, n-am chef sa gatesc azi, hai ca fac ceva doar pentru copii, noi adultii mancam ce comandam„. Stiti voi, nu? Am un scurt dialog cu papilele mele gustative, ignor total neuronii care sa rascoleau in cutia craniana si decid: mancare mexicana. Cum nu am mai comandat niciodata mexicana, n-am intampinat opozitie din partea omului meu.

Ma uit pe net, aleg ceva ce arata gustos din poze, pun pe lista si o inmanaez ceremonios omului meu. Sunt sigura ca am facut clar precizarea ca „luam cate putin din fiecare (cu accent pe putin), ca sa gustam„. In 30 de minute vine mancarea. O ditamai punga. Cum cea mai buna defensiva e atacul, omu’ zice imediat: „Incredibil domne’, astia ne-au pus atata mancare in plus fata de ce am comandat„. Tac, ma gandesc sa nu isc vreo cearta, sunt sigura ca de fapt el a inmultit lista mea.

A fost bun ce am mancat, nu a fost picant pe moment, ci doar dupa vreo 5 minute. Si cum omu’ a mancat pe saturate, are un chef nebun de deszapezit strada, spart gheata din curte si alergat la bustul gol vreo 5 ture de cartier. Ce sa va zic? Acum nu se mai aluneca la noi in curte iar maine nu o sa mai intru in zapada cand ma voi sui in masina. Il inchiriez, daca vreti, spuneti repede, ca trece efectul.

Acum sa vina codul portocaliu de zapada peste mine. Ca am cel mai bun utilaj, doar sa il alimentez cu ce carburant trebuie. Si m-am scos. Daca stiam eu acum o saptamana…

[Pe omu’ meu il stiti din „Iubito, s-au inchis scolile!” si din Cum era sa moara un curier din cauza mioartzei mele]

Pana acum, nici o parere. Dar gasesti comentariile altora pe pagina de Facebook

Spune-ti parerea: