Hai la groapa cu furnici

Share catre altii:

Cu totii am avut prieteni imaginari in copilarie. Corect? Corect! Sau, ma rog, poate doar mie imi fila o lampa, ca eu am avut. Nu multi, dar am avut. Intr-o vreme am fost prietena cu niste printese, apoi am trecut la haiduci (mama, ce viata era!) si am terminat cu niste unicorni (erau de treaba si ne intelegeam de minune!).

Intr-o zi, Ciprian vine sa imi spuna ca in baia noastra sunt niste prieteni de-ai lui. „Sigur, sigur… cum zici tu. Sunt multi?”.Da, si sunt dragute„. „A, nebunule, sunt fete, carevasazica„. „Dar sa vina tati sa dea cu spray, ca sa le omoram„. Bine ca stateam jos, ca mi s-au inmuiat genunchii.

Aoleu, le omoram? Cred ca te-ai uitat la niste desene la care nu aveai voie. Nu omoram pe nimeni, Ciprian„. „Dar ce facem cu ele?”.Ne jucam cu ele, le invitam la masa, avem grija de ele„. Si… a plecat. M-am felicitat singura de cat de buna am fost la faza asta si ce repede am lamurit eu copilul.

Peste juma’ de ora vine omu’ meu la mine: „Tu i-ai zis lui Ciprian sa hraneasca furnicile din baie? Ca a faramitat pe jos 2 chiftele si le-a pus si un pahar cu apa„. Mda, avem furnici in baie. Pai, sa dam cu spray, zic…

[Cititi si Cand parintele spune amandoi si copilul zice impreuna si Cum se impacheteaza o familie cu 2 copii – meci in 7 runde]

Pana acum, nici o parere. Dar gasesti comentariile altora pe pagina de Facebook

Spune-ti parerea: