Dialog in stil Caragiale despre caine

Share catre altii:

Mi-a stat inima in loc, mi-a cazut cerul in cap si s-a surpat pamantul sub mine. Eu, la birou. Ma suna doamna care avea grija de Thea, ca Axa (catelul nostru) nu se simte bine si ca nu s-a miscat toata ziua. Nu pot sa plec de la serviciu, se duce in schimb omu’ meu. Eu intru in sedinta. Dau mesaj omului:”Status acasa?” Bai frate, nu pot in timpul sedintei sa scriu mesaje elaborate, ce mai faci, ce mai e pe acasa, cum se simte Axa, cum e vremea afara si cu ce partid votam la alegeri.

Imi raspunde: „A murit!„. Mi-a scapat telefonul, a stat timpul pentru mine, m-am inverzit, pulsul era in aer. Ignorandu-i pe toti din sala care se uitau la mine cu subinteles, il sun. Zice: „E moarta Axa asta dupa mine„. Eu nu am auzit finalul, ci doar inceputul. „Cum s-a intamplat?„. „Ei, doar ne-a zis veterinarul„.

Am crezut ca sunt intr-un Univers paralel. Care veterinar? Cand ne spusese? Si ce? „Vin acasa„. „L-am inmormantat, ce sa mai vii?!„. Unde sa ingroape ditamai catelul? In curtea blocului? Si cand a avut timp?  „Cum ai putut sa nu ma astepti?„. „Sa ingropam amandoi o pasare? Ai innebunit? Ai fi vrut sa ne vada tot blocul?.

Si m-am nascut a treia oara (ca a doua oara a fost in copilarie, cand era sa o mierlesc de la o boala), dandu-mi seama ca el vorbea despre un porumbel ranit, pe care il gasisem in fata restaurantului chinezesc si am zis ca, decat sa il faca aia sushi, mai bine il iau acasa. Nu a mai avut zile. Axa in schimb era bine, doar ca ii era lene sa si respire.

[Pe Axa mea o stiti din Cainele care fura ciorapi si Eu si catelul, la spitalul de nebuni]

 

Share catre altii:

Pana acum, nici o parere. Dar gasesti comentariile altora pe pagina de Facebook

Spune-ti parerea: