De ce (nu) e bine sa te cheme Ionescu!

Share catre altii:

Acum muuulti ani aveam o colega cu nume asemanator cu al meu: Oana Ionescu. Tresaream de fiecare data cand cineva striga pe hol „Ioneasco, nu mi-ai dat banii!„. Aoleu, oi fi ramas datoare la cineva? Bine ca striga acum in gura mare, sa ma stie toata firma. De fapt, se referea la Oana, ea fiind cea care impartea salariile. Dar, Ioneste fiind amandoua, mai ales colegii noi nu stiau care imparte banii si care imparte contractele.

Ma enervam cand Oana nu isi cracana ochii dimineata si semna condica in dreptul meu (da, frate, I’m that old ca am prins condica), chiar si cand eram eu in concediu, motiv pentru care ma certa aia de la resurse umane ca nu se pupa condica de prezenta cu cererea de concediu.

Dar cel mai tare m-a trecut fiorul cand am primit un mail: „Buna ziua, contractul dvs de munca expira maine si dorim sa va informam ca acesta nu va mai fi prelungit. Va dorim succes in continuare„. Sa lesin si alta nu. Fir-ati ai dracu’, ma dati voi pe mine afara printr-un mail? Lasa ca va arat eu. In timp ce coboram scarile si imi faceam planuri sa dobor usa de la resurse umane, imi dau seama ca eu aveam contract pe perioada nedeterminata, deci nu avea cum sa expire. Aaa, deci vreti sa ma prostiti ca sa plec, tocmai cu mine de la juridic incercati asta? Si m-am montat si mai tare.

Pe drum ma intalnesc cu Oana: „Dana, ai primit cumva un mail adresat mie?„. Hait! Nenorocitii au spus la toata lumea. „Mi-au spus de la resurse ca ti-au trimis tie mailul din greseala. Hai sa te pup, ca de maine eu nu mai lucrez aici„. Mi s-au inmuiat genunchii, nu stiam daca sa rad sau sa plang, la cata adrenalina adunasem in mine. De-a doua zi, mi-am schimbat mailul in legal@firma_nu_stiu _care.ro

Acum, reversul medaliei. Eram intr-o zi in avion cu omu’ meu, tocmai ne urcasem si se anunta ca familia Ionescu a castigat la tombola biletelor (la dracu’, nici nu participasem, dar am zis ca nah, or fi bagat ei toti pasagerii in tombola) 2 locuri la business class. Perfect! Ne-a luat fix 5 secunde sa ne mutam de la economic class la business class. Dupa 1 minut apare alta familie Ionescu, care intr-adevar, participase la tombola. Eu m-am facut ca ploua. „Ionescu si voi? Si noi!” Echipajul nu a avut ce sa faca, ne-a lasat si pe noi sa ramanem.

[Un like de la tine la pagina de facebook e un semn pentru mine ca trebuie sa continui cu blogul. Ca la impletit margele nu ma pricep. Nici la gatit nu stau prea bine…]

2 Parerile cititorilor

Spune-ti parerea: