Si… il iubesc… dar rau de tot!

Share catre altii:

Nu sunt o romantica. Sunt, de fapt, opusul unui om romantic. Imi lipseste coarda sensibila. Intr-o zi m-a intrebat omu’ meu de ce il iubesc. I-am zis ca o sa scriu pe blog, nu m-a crezut. Asa ca m-am pus pe scris. Asta e cadoul meu pentru el. Azi, uite asa, fara motiv.

Il iubesc pentru ca de multe ori e un tata mai bun decat sunt eu mama. Are rabdare, are calm, da dovada de intelepciune. Nici eu nu am venit chiar de pe camp, dar parca nu am atata inclinatie spre parenting asa cum are el. O fi genetic, cine stie.

Il iubesc pentru ca la batranete o sa ii pun mintea pe bat (aia care o s-o mai aiba) si o sa ii fac zilele amare. Asa-i trebuie. El m-a ales, ce sa-i fac?!

Il iubesc pentru ca ma face sa rad. Rad cu lacrimi. Uneori face si haz de necaz, dar ce conteaza? Rasul e ras. Mai radem alteori si pe fond nervos, nici asta nu conteaza. Bine ca radem si nu plangem. Sa fie bine ca sa nu fie rau.

Il iubesc pentru ca nu se uita ciudat la mine cand il spun sa omoare un paianjen sau un gandac. Ma rog, eu nu spun, eu strig in gura mare, sa ma auda si pompierii daca se poate. Pentru mine e un fel de caz de forta majora.

Il iubesc pentru ca ma suporta. Stiu, suna e cliseu, a revista ieftina. Dar eu ma stiu pe mine. Si mie mi-e greu sa ma suport de cele mai multe ori cateodata. Lui, se pare ca nu.

Hai ca acum stie o lumea intreaga. Ramane scris aici. Sa vada si cei mici cand or fi de varsta noastra. Nu? Si ca sa ne aducem aminte si noi doi, cand vom fi la varsta la care iti ia juma’ de ora sa iti gasesti cheile de la casa si inca un sfert de ora ca sa te inchizi la sireturi.

[Il stiti pe omu’ eu din Attention a la tete, pentru cine are urechi sa auda! si din „Iubito, s-au inchis scolile!”]

Share catre altii:

2 Parerile cititorilor

Spune-ti parerea: