Cu cei mici la drum, nu la borcan!

Share catre altii:

M-am nascut cu dor de duca. Nu conteaza destinatia, important e sa ma duc undeva. Mi-am gasit un om care e dupa chipul si asemanarea mea la dorul de duca. Si am plecat in toate zarile impreuna. Apoi, ne-am luat un caine. Cat de plimbat a fost cainele ala, cate zile a petrecut el in masina, cat a dormit el de oboseala, cat i-am tocit pernutele de la picioare… numai noi stim.

Si, ca asa e mersul lucrurilor, au venit apoi copiii. Pai, credeti ca mult am stat eu cu ei p-acasa? Nu domne’, la drum cu ei. Ca din biberon putem sa bem si in masina, pampersul se poate schimba pe bancheta din spate, degetul e mult mai gustos cand te uiti pe geamul masinii si unde se doarme mai bine decat in masina care te zgaltaie? I-am dus cu toate mijloacele de transport, de la trotineta la avion, de la masina la vapor, de la ATV la submarin. N-am scapat nimic, nici eu, nici ei. Le-a placut in toate. Cica mai vor. Si eu, la fel.

E adevarat, m-a costat bani, timp si nervi, copiii mi-au testat rabdarea, dar si curajul, am suportat oprobiul rudelor care imi spuneau ca sunt nebuna sa ii duc peste mari si tari la varsta de nici un an, am trecut peste sfatul prietenilor care imi spuneau ca vacanta cu un copil mic e teroare, avand in vedere ca trebuie sa cari carucior, biberoane, scutece si o multime de schimburi, ca trebuie sa ai ore fixe de somn si mese regulate.

Dar am refuzat sa ii cresc la borcan si le-am pus de mici harta in mana si biletul de avion in dinti si i-am invatat sa isi faca singuri bagajul. Mi-a fost usor cu ei? Nu. Au fost concedii relaxante? Nu. A meritat? DA! Copiii nu sunt facuti sa fie crescuti in borcan, nici in eprubeta, nici tinuti in punga sigilata. Hai cu ei la drum!

Mai e insa si alta fata a monedei, aici: Cum sa (nu) iti smulgi parul din cap in avion, cand esti cu un copil.

Share catre altii:

Pana acum, nici o parere. Dar gasesti comentariile altora pe pagina de Facebook

Spune-ti parerea: