Cred ca NU am adoptat cea mai urata pisica – partea II

Share catre altii:

Ati observat? Am schimbat titlul pentru ca, intre timp, mioartza nu mai e mioartza, e ditamai diva pisiceasca de cartier, varianta feminina a lui Abraham DeLacey Giuseppe Casey Thomas O’Malley (il stiti voi, motanul cuceritor din Pisicile Arisocrate).

Sa continuam, ca v-am lasat ieri la mijlocul povestii. Stiti deja ca m-am dus cu omu’ casei sa adoptatm o pisica (urata rau mioartza, slaba moarta, neagra tuci si proaspat operata). Mi-am pus mainile in cap, ma si gandeam ca pleaca barbatu’ meu fara mine, ma lasa dracu’ acolo. De rusinea tipei care gasise pisica si la rugamintea copiilor mei, am luat matza. Am zis ca m-oi descurca eu sa ii gasesc o casa, dupa ce omu’ meu ma boscorodise: „Ai cautat mult gloaba asta?”.

Pe drum spre casa, ca sa mai schimb atmosfera, o intreb pe Thea: „Don’soara, cum botezam matza?”. Thea (se vede ca e fi-sa lu’ tac-su, bucatica rupta din el): „Pai a zis tati ca e gloaba. Hai sa ii zicem Gloabex„. Bah frate, Gloabex? Atata poti? Ma si vedeam iesim in curte si strigand:  „Hei, Gloabex, pis-pis-pis„, timp in care vecinii isi faceau cruce (nu de altceva, dar ma stie lumea de femeie cu scaun la cap, totusi, mama a doi copii). Gloabex suna a nume de uzina de pe vremea comunismului!

Fi-miu (manca-l-ar mama pe el) ma scoate din belea: „Hai sa ii zicem Globuletz, ca e rotunda„. Nu era rotunda deloc, oricum te-ai fi uitat la ea, era ca un biscuit in dunga, dar fi-miu purta ochelari, deci nah, are o scuza, or fi fost lentilele ieftine si deformau vederea. Decidem ca desi Globuletz suna a instrument medical, oricum e mai ok decat Gloabex ca uzina.

Ajungem acasa, hai sa ii dam matzei sa manance. O las jos din brate. Si tuleo nene, sari matza peste gard si dusa a fost. Am intepenit. Trei zile nu am stiut nimic de ea, am zis ca s-o fi saturat cu ea vreun caine din vecini. Tipa care mi-a dat pisica ma intreba pe facebook ce face animalul, cum s-a acomodat si mi-a cerut si poze cu ea. Pfff, uite asta nu mai cautam eu pe net, poze cu pisici negre, ca sa iti trimit tie. Ca poze cu pisica „reala”, aleluia, nu mai vezi tu.

Intr-o dimineata, iesim cu totii din casa, care la serviciu, care la gradi, care la scoala. Pe presul de la intrare, o mizerie neagra. Strig la copii: „Care v-ati uitat jucariile pe afara?”. Dau sa o arunc, mizeria miauna. Sa vezi minune, s-a intors pisica din morti. La fel de urata, dar macar s-a intors la noi, deci… era a noastra, nu mai era indoiala.

Oameni buni, de atunci, mioartza noastra nu a mai plecat. E pisica de curte, doarme noaptea acasa (are casuta speciala de pisici, din lemn, facuta de tatal meu, vopsita si bibilita de barbatu’ meu, care acum e cel mai mare fan al ei – ca sa vezi cum e viata), pleaca dimineata cand plecam si noi, iar seara cand aude ca parchez masina, vine si ea de prin vecini, ca un caine, cu o moaca vinovata, si se strecoara in casa printre picioarele copiilor. E sefa pe tarla, o frumusete a devenit. Ce matza misto mi-am luat! 🙂

[Urmeaza aventurile mioartzei pe trotineta. Da, ati citit bine, mioartza pleaca pe trotineta cu omu’ meu, pana la alimentara din colt. Nu, nu suntem o familie de nebuni, va jur.

Si va mai povestesc si cum era cat pe ce sa moara un curier fix in poarta mea, din cauza mioartzei, de Halloween. De ma stia naibii tot cartierul. Aia e musai sa o cititi.]

Daca ati ratat prima parte a acestui articol, o puteti citi aici.

PS. Dati like la pagina de facebook (coltul din dreapta-sus de pe site, ca sa nu pierdeti continuarea 🙂

 

O parere

  1. eu am crescut multe pisici,,pisica mea i-mi facea multi,in fiecare an,pot sa spun insa ca toti erau frumosi,chiar si cei care aveau tata maidanez,am umplut tot orasul cu pisici.Nu are importanta ca e neagra,alba,dungata sau roscata reuseste mereu sa-si faca loc in familie.

Spune-ti parerea: