Cred ca am adoptat cea mai urata pisica – partea I

Share catre altii:

Sa va povestesc. Pe dobermanita adoptata o dadusem deja sa fie boieroaica la mama si stapana peste gradina ei de boscheti, cat era Thea mica. Apoi Thea a crescut, am vrut catelul inapoi, mama nu mi l-a mai dat. Si cum stateam eu bosumflata ca n-am patruped in casa, ca nici fi-mea nu mai mergea in patru labe, mi-a sclipit un neuron.

Barbatu’ meu (care este, pe care l-am ales si acum traiesc cu alegerea asta toata viata), inainte sa il rapesc eu de la maica-sa de acasa, a avut o pisica vreo 10 ani. Asa ca m-am uitat cu ochi sagalnici la el: „Dragule, ce-ai zice sa ne luam o pisicuta?”. Cred ca nu l-am prins intr-o zi buna: „O matza in casa ne mai lipsea. Sa se joace asta toata noaptea cu jucariile pe care le lasa fi-ta insirate„.

Mda, n-a mers. Dar eu mi-s insistenta, „picatura chinezeasca” mi se spune. A doua zi il prind iar la inghesuiala. „Dragule, am vazut pe facebook ca o tipa a gasit pe strada un pui de pisica, amarata rau, nu are cui sa i-o dea, o s-o calce masina. O luam si o tinem in curte, iti promit„. De data asta, a mers. Nu ii spusesem insa ca tipa dusese pisica la sterilizat, cu o zi inainte, deci era proaspat operata. Si nici ca era neagra tuci, din aia de aduce ghinion :).

M-am dus dupa mioartza asta pana la capatul celalalt al Bucurestiului, zici ca era rasa rara si numai in Apusului (iesirea dinspre autostrada) cresteau pisici din astea in pom. Ma vad cu tipa, imi aduce pisica. Soc si groaza. Doamne fratilor, cum sa va spun… cum sa va explic… o s-o zic direct: urata rau (matza, nu tipa), bah, dar urata rau. Mi-am pus mainile in cap, ma si gandeam ca pleaca barbatu’ meu fara mine, ma lasa dracu’ acolo, nici nu stiam sa ajung acasa, si raman singura sa cresc o matza pana la adanci batraneti.

Inchipuiti-va o jerpelitura de ciorap negru si soios, cusut cu sfoara din aia de legat ceapa. Asa era matza aleasa de mine. Ma gandeam ca de a doua zi, omu’ nici nu o sa ma mai lase sa aleg cartofii din piata.

Ma uit la omu’ meu si-l intreb cu glasul stins: „Ce zici?”. Zice: „Gloaba asta operata? Ai cautat-o mult?”. Si m-am gandit ca nah, respectul barbatului meu conteaza mult pentru mine, asa ca am ales sa ii marturisesc: „De fapt, sa vezi ce s-a intamplat. Nu o sa ma crezi, dar tipa mi-a pus alta poza pe facebook. O nesimtita. Dar acum, daca tot am venit, o luam?”.

Partea a doua o gasiti aici. Mioartza e bine merci, regina de curte, legenda la mine in cartier (va povestesc eu de ce), s-a dovedit ca a fost caine in alta viata. Pana atunci, cititi cum adoptat un Doberman.

PS. Dati like la pagina de facebook (coltul de sus-dreapta de pe site, ca sa nu pierdeti continuarea 🙂

Share catre altii:

Pana acum, nici o parere. Dar gasesti comentariile altora pe pagina de Facebook

Spune-ti parerea: