Combinatia mortală: mâțele, copiii si mărțisoarele

Share catre altii:

Am un copil la gradinita si unul la scoala. Deci… da! Am luat o galeata de martisoare. Sa nu ii aud pe cei mici ai mei ca nu au avut ce se imparta in stanga si-n dreapta.

Am alergat dupa ele prin oras, ca am vrut ceva frumos. Am mai si dat o gramada de bani. 45 de martisoare in total! Vin cu ele acasa. Unde sa le pun pana imi trag si eu sufletul ca omul normal? Pe canapea, in sufragerie. Le spun copiilor: „Daca le atingeti pana vi le impart eu pe categorii sau le faceti varza, la anu’ va duceti voi dupa ele„.

Ies pe hol, ma descalt, ma duc sa ma spal pe maini, apuc sa iau o inghitura de apa din bucatarie si apoi se dezlantuie iadul. Vine omu’ in bucatarie, livid la fata.

Ce ai moaca asta?„.
Auzi? Esti obosita?„.
Sunt moarta, nu obosita. Obosita eram daca mai respiram. De ce? Ce vrei de la sufletul meu?„.
Sa mergem in oras„.
Hai, fii serios, nu de acolo vin? Mi-am tocit pingelele„.
Hai in oras„.
Nu vin!!!„.
Hai in oras sa luam martisoare!!!„.

Sa lesin, nu alta. S-a crapat pamantul sub mine, am zis ca Universul ma vrea nebuna. „Nu creed„. Ma duc in sufragerie. Macel. Distrugere in masa. Martisoarele mele dezmembrate, insirate peste tot. Cine? Mioartza. De 2 zile e ascunsa pe undeva, iese doar sa bea apa si sa fure 3 boabe cand nu sunt eu in proximitate. Cand o prind, fac un martisor din parul ei. Plec. Plec sa iau martisoare. O sa adorm cu ele sub perna!

[Daca mai vrei sa scriu despre copii, pisici, calatorii… ca la meteo nu ma pricep, iar salvarea balenelor nu e in planurile mele de viitor apropiat, poti sustine acest blog printr-un like la pagina de facebook]

O parere

  1. Iti multumesc pentru ca-mi faci, mereu, ziua mai frumoasa….Si sa stii, ca am avut si eu 18 ani, o pisica neagra, Mucki, Stiu cum este, noaptea…Pupici.

Spune-ti parerea: