Cine zice ca parentingul e distractiv, e nebun?

Share catre altii:

Da, e nebun. Nu e distractiv. E frumos, e placut, e cum vreti voi, dar nu e distractiv. Imi aduc aminte cand era Thea sugar. Aveam ochii precum portocalele, cearcane pana la genunchi, parul statea lipit de cap, hainele atarnau pe mine ca pe gard, vorbeam cu omu’ meu doar monosilabic si sforaiam ca un tractor. Ce e distractie in asta?

Apoi Thea a inceput sa mearga. Ma cocosasem toata stand aplecata si tinand-o de maini, alergam ca bezmetica dupa ea prin parc, zici ca avea baterii in fund. Nici atunci nu vedeam nimic haios in toata povestea asta.

A venit gradinita. Am colorat la carti si am facut la fise in fiecare seara, pana imi cadeau ochii pe masa si ma inghioldea fii-mea ca sa ma trezesc. M-am uitat la desene animate cu ea in disperare, doar ca, pana la finalul filmului, eu dormeam cu spume. Ajunsesem de inchidea Thea singura televizorul si ma invelea inainte sa se culce langa mine. Dimineata, cand ma trezeam cu gatul intepenit, nu aveam deloc simtul umorului.

Cand am trecut la scoala, a inceput balamucul cu socializarea. Imi povesteste in fiecare seara cine cu cine s-a certat, care a lipsit, de cine a primit nu stiu ce, pe cine invitam la ziua ei, cu cine trebuie sa ne intalnim la inot, ce buba a facut nu stiu cine in genunchi si altele. Dupa ce imi face radiografia clasei timp de o ora, de trece prin toate etapele (ne)rabdarii, ma intreaba senina: „La tine la birou a fost totul ok, nu? Ca doar esti om mare, nu ai problemele mele„. Nu imi vine sa rad, zau.

Si stai, ca n-am ajuns la crizele din adolescenta. Of, dar tare e frumos, nu? Mi se umple inima cand o aud pe Thea: „Vezi, mami? Ti-am spus eu!” sau ” Hai, mami, totul o sa fie bine, ai sa vezi!”. De abia atunci ma apuca rasul.

Share catre altii:

O parere

Spune-ti parerea: