Cand Universul vrea sa imi spuna ceva…

Share catre altii:

Mi-a placut intotdeauna sa zbor. Nu mi-a fost niciodata frica sau rau de avion si mi-am dorit ca nici copiilor mei sa nu le fie. Si nu le este. Pana in acest an, nu am avut nici o problema cu zborurile: rezervarile au decurs cum trebuie, avioanele au venit/plecat la timp, nu am avut parte de turbulente.

In schimb, am senzatia ca anul acesta Universul vrea sa imi spuna ceva, dar nu sunt sigura ce.

In mai, am invatat sa spun rugaciuni cand am zburat spre Egipt pe furtuna (vezi aici toata povestea). Am zis nah, m-au pus pe un charter vai de mama lui, asta e, ghinion. Acum, in octombrie, am zis gata cu lowcost si charter, mergem cu Tarom.

Dupa patru zile de facut Viena la pas, cu una bucata copil de 6 ani in dotare, de dimineata devreme pana seara tarziu, am zis ca e timpul sa plecam acasa. Desi ne credem oameni responsabili, mai ales cand suntem cu un copil dupa noi, nu stiu cum am reusit, dar am ajuns sa alergam pana la autobuzul care ne ducea la aeroport. Evident, conform legii lui Murphy, autobuzul a prins toate semafoarele din oras si a stat ceva vreme blocat in trafic pe drumul spre aeroport.

Autobuzul ne-a lasat la aeroport la terminalul 3. Tarom pleaca de la terminalul 1. Si da-i si alearga iar, avand in vedere ca terminalul 1 e la mama dracului fata de terminalul 3. Hai cu trollerul, hai si cu ghiozdanul, tine de mana si copilul, 3 canadiene si alea atarnate de noi, o sticla de apa si 2 banane, ca Thea nu poate trai fara banane, vezi sa nu iti scape pasapoartele, unde ai pus biletele, stai ca asta nu e scara buna, unde naiba e liftul, i s-a deschis siretul copilului, am scapat sticla, uite acolo scrie Tarom, mama ce coada e.

Aratam cam dezasamblati cand ne-am asezat la rand, dar multumiti ca sigur nu pleaca avionul fara noi, uite ca mai sunt si alti intarziati. La ghiseu mi se spune cu o voce blanda ca avionul are intarziere 1 ora. Eh, nah, pentru o ora de asteptare nu a murit nimeni.

Ajungem in sala de asteptare. Ma uit pe ecran, vad o intarziere de 2 ore. Bine domne’ ca am alergat ca prostii, ce sa zic. Copilului ii era foame, hai sa iti dau sa mananci, dar ii era si somn, unde vrei sa te culc? Hai sa ne mai plimbam, ne uitam prin magazine, ne mai gasim de lucru, mai trece vremea.

Mai tarziu, se anunta ca avem o intarziere de 3 ore. Culc bietul copil in brate, nu poate sa doarma, nu isi gaseste pozitia, se foieste pe toate partile. Dupa 3 ore, a venit avionul!!! A mai durat inca 45 min sa coboare pasagerii, sa il alimenteze, incarcat bagaje, curatenie, schimb de echipaj.

Si uite asa, pentru un zbor de 1 ora si fix 15 minute, am asteptat 3 ore si fix 45 minute. Am eu ghinion in ultima vreme sau Universul incearca sa imi spuna sa merg cu masina de acum incolo? Ca eu nu ma prind.

 

 

Pana acum, nici o parere. Dar gasesti comentariile altora pe pagina de Facebook