Cand tati e mami…

Share catre altii:

Thea mea, la afterschool, cand a trebuit sa gaseasca un scop pentru care tati exista, a spus asa: „Tati e facut sa fie si el un mami. Un mami la fel de bun ca mami adevarata. Si lui tati meu ii iese asta. Mai putin cand trebuie sa faca niste clatite„.

Da! Tati trebuie sa schimbe pampers, ca nu ii scade rangul in societate. Tati trebuie sa gateasca si el, nu e mare branza sa arunci doua oua intr-o tigaie, ca doar nu il pune nimeni sa faca ciulama sau musaca. Tati trebuie sa spele de mana o bluzita, ca detergentul manual nu e acid. Tati poate sa prinda o agrafa in parul copilului, ca e mai usor decat batutul un cui. Tati poate sa fie mami daca vrea, daca poate, daca e invatat, daca asa simte, daca asa a fost crescut…

De unde vine articolul asta si revolta mea? Am o prietena cu doi copii si un sot in dotare. O simt trista de la un timp. Ii zic in weekend: „Hai sa iesim si noi doua ca fetele, sa povestim”. „Nu pot, ca s-a dus al meu la bere cu prietenii”. Marti ma gandesc iar la ea: „Nu vii pe la mine?„. „Nu pot, ca trebuie sa gatesc pentru copii si al meu e plecat la film„. Joi ma apuca disperarea: „ACUM iesi din casa, te sui in masina si nu te opresti pana nu ajungi in parc. Te scot la aer juma’ de ora„. „As veni, dar trebuie sa bag masina de spalat si al meu se uita la nu stiu ce serial„.

Aloooo! Reality check, people! Tati nu e facut doar sa bea bere si sa uite la meciuri, sa care cariuciorul pe scari sau sa puna in functiune pentru prima data sterilizatorul de biberoane.  Tati nu mai e nici macar tati, ci doar „unu din casa”? De ce? Ce ii lipseste? Dar ce le lipseste unora dintre mame sa il faca pe consort sa fie „tati”? Ei, dracie… Ne-am intors in timp in anii ’20?

Cu drag,
Mami (hai ca se poate!)

O parere

Spune-ti parerea: