Cand intalnesti pentru prima oara invatatoarea copilului tau

Share catre altii:

 

Cand copilul tau se apropie de inceperea scolii, pentru tine ca parinte incep emotiile adevarate. Simti ca ai trecut intr-o alta etapa a vietii. Si pensia pare mai aproape. Crede-ma, emotiile pe care le-ai avut la inscrierea la gradinita, la serbarile din fiecare an si la concursurile la care a participat copilul pana acum, nu se compara cu ceea ce simti cand incepi sa ai contact cu scoala.

Primele emotii le-am simtit cand fata mea a trecut prin evaluarea pentru inscrierea la scoala (copiii care nu implinesc 6 ani la data de 15 septembrie trebuie sa treaca printr-o evaluare, in urma careia se primeste o adeverinta, ce trebuie depusa la dosarul de inscriere in grupa pregatitoare de la scoala). Thea era absolut relaxata, foarte incantata de „examen”, eu eram rupta in 1000 de bucati, nu putem sa ma adun sa ii tin un discurs coerent si tot ce am putut sa ii spun inainte de a intra in sala a fost „Eu stiu ca tu poti!”. Ea mi-a raspuns: „Evident, mami, nu stiu de ce iti faci griji„. Si atunci mi-a fost rusine. Copilul meu avea mai multa stapinire de sine decat aveam eu. Inca o lectie de viata.

Desi examenul a durat 15 min, eu am avut senzatia ca a durat cat o teza din liceu. La final, cand comisia a spus ca evaluarea a luat sfarsit, Thea a spus ca ea mai vrea sa stea, in timp ce eu nu mai nimeream usa.

Apoi a venit ziua Z, cand am depus dosarul de inscriere la scoala. Dosarul se depune scriptic dar se inregistreaza si intr-o aplicatie electronica. „E ok dosarul? S-a inregistrat in aplicatia electronica? Noi cand aflam daca ni s-a acceptat inscrierea sau nu? Daca, la final, sunt mai multe cereri de inscriere decat locurile vacante?” Intr-un final, se publica pe site-ul scolii lista cu cei admisi, figuram si noi acolo, deci ufff, am mai scapat de o grija.

Buuun. Hai acum sa cunoastem invatatoarea. Acum e acum! Timp de 5 ani, va fi un personaj marcant in viata copilului meu drept pentru care ma ingrozea gandul ca nu o sa fie ceea ce trebuie. „Daca e o nazista? Daca nu o s-o accepte copilul? Daca nu ne place stilul ei pedagogic?”

Azi am cunoscut-o, in sfarsit. Eram cu sufletul cat un purice, alter egoul  meu negativist fiind pregatit sa imi spuna: „Ti-am spus eu! Nu mai exista invatatoare ca pe vreme ta”. Mi-a aparut in fata un personaj bland, calm, dar glumet, din care emana harul pedagogic si acel team spirit pe care rar il mai vezi, cu experienta parca stransa intr-un million de ani, „de luat acasa si dormit cu ea sub perna”. Nu stiu cui trebuie sa ii multumesc, dar avem noroc de o invatatoare asa cum imi imaginam eu invatatoarea ideala pentru copilul meu.

Gata, am mai bifat ceva. NEXT!!! Urmeaza prima sedinta cu parintii, inainte de inceperea scolii. Deci, revin pe aceasta tema.

 

Pana acum, nici o parere. Dar gasesti comentariile altora pe pagina de Facebook