Cainele care fura ciorapi

Share catre altii:

V-am povestit aici cum adoptat o dobermanita de la un adapost de catei. Nu v-am povestit insa nazbatiile ei. Incep azi sa imi repar greseala :). Episodul 1 – unde migreaza ciorapii nostri?

Datorita unor probleme medicale, am stat acasa o perioada. Axone (eu am botezat-o Axa, dar toti au simtit nevoia sa isi aduca o contributie la numele ei, asa ca, dupa multe schimbari, a ramas Axone), mi-a tinut de urat. Ca sa nu vorbesc de una singura in oglinda, mai bine vorbeam cu Axone. Imi raspundea si ea in felul ei, cel putin asa aveam eu impresia (asta daca nu cumva o luasem razna, mai stii ?!).

Observasem de ceva timp ca ne dispar ciorapii pe care ii bagam la spalat. Undeva, pe traseul cos de rufe – masina de spalat – sarma de uscat din balcon – inapoi in dulap, se rataceau ciorapii. Azi o pereche descompletata, saptamana viitoare inca doua si tot asa. Am luat totul in serios in momentul in care a venit omu’ acasa si m-a intrebat de ce a purtat el in ziua aia doi ciorapi, e adevarat maro amandoi, dar unul in carouri si unul cu liniute. L-am lamurit: „Iete, ca asa i-am imperecheat eu, atat am mai gasit. Nu mai avem ciorapi, ce vrei?!„.

Am concluzionat ca masina de spalat e de vina si ca ciorapii nostri pleaca pe undeva din cuva masinii. Hai sa desfacem masina, da-i si facut, nici urma de ciorapi. Am crezut apoi ca e de vina sarma de uscat, in complicitate cu geamul lasat deschis. Bate vantul, pleaca ciorapii precum pasarile calatoare. Asa ca am tras plasa de tantari. Nu am gasit nici urma de ciorap incercand sa evadeze prin plasa de tantari, deci nu ii lua vantul.

Si totusi, unde migreaza ciorapii nostri? Raspunsul a venit intr-o seara, cand am certat-o pe Axone ca nu mai stiu ce facuse si am trimis-o pe paturica ei. Ea, de ciuda, a inceput sa molfaie un ciorap. Ca sa vezi, tocmai unul din ciorapii pe care ii credeam la plaja, in tarile calde. I-am luat ciorapul, am certat-o iar si am urmarit-o sa vad de unde isi reface stocul de chestii numai bune de molfait.

Indesase toti ciorapii care ii furase intr-un clapar de-al omului meu. Am bagat claparul in dulap si am inchis balconul cand erau rufele la uscat. Mai tarziu, aveam sa imi dau seama ca Axone se reorientase: incepuse sa imi fure carpele de sters vasele din bucatarie.

To be continued… [Pana atunci cititi, daca ati ratat, Cred ca am adoptat cea mai urata pisica – partea I si Cred ca NU am adoptat cea mai urata pisica – partea II]

 

Pana acum, nici o parere. Dar gasesti comentariile altora pe pagina de Facebook

Spune-ti parerea: