Bradul de Craciun i-a venit de hac mioartzei

Share catre altii:

Anu’ asta am speriat mioartza. Rau. Dar, in apararea mea, pot spune ca eu am rugat-o sa nu intre in casa, ea nu si nu, batman-batman. Ei, atunci daca vrei sa intri, nah, intra, dar sa stii ca o sa iti pierzi una din vieti. Stiu ca la tine nu conteaza, dar odata si-odata, tot o sa ajungi si tu la numaratoarea finala.

Craciun. Jingle bells. Hai sa facem bradu’. Pun copiii la munca: „Hai, sa va vad, ca anu’ asta sunteti deja mari, faceti bradu’ cum va place voua„. Nu va spun cum a iesit, sa spunem doar ca nu am facut pana acum poze la brad si sa o lasam asa.

Vin acasa intr-o seara cu cei doi copii din dotare, culesi unul de la gradi, altul de la afterschool. Cand intram pe usa e zarva mare, fiecare cara cate un ghiozan, respectiv geanta, fiecare are ceva de spus, unul mai canta ultima melodie auzita la radio, altul mai recita o poezie de la serbare, eu imi fac in minte planuri cum sa ii spun omului meu ca am mai comandat ceva online, ma rog, fiecare cu ce-l doare.

Cineva profita de toata nebunia asta: mioartza! Cica si ea are ceva de spus si intra in casa printre picioarele noastre. Si cum nu e tampita (o fi ea urata, dar nu e proasta), stie sa se ascunda prin casa. Sub brad, printre cadouri. Eu ma duc sa bag bradul in priza (a nu se citi mot-a-mot, ca nu sunt nebuna, doar bag instalatia de becuri in priza). Instalatia noastra incepe sa lumineze si sa cante la 2 minute dupa ce o bagi in priza, nu am mai asteptat, am stins lumina si am iesit din camera.

Trec 2 minute, intuneric in camera, instalatia incepe sa lumineze ca nebuna si sa cante. Mioartza se sperie, vrea sa fuga, se loveste de un cadou (l-am gasit daramat), o fi zis ca daca in stanga si-n dreapta nu are unde, atunci sa fuga in sus, o zbugheste spre varful bradului. Eu aud zgomot, nu mai apuc sa aprind lumina ca ma reped sa prind bradul care se clatina, ma impiedic de firul de la instalatie, injur de mama focului ca era sa imi las dintii in parchet, nu imi dau seama ca e pisica in brad, il mai zdruncin si eu nitel incercand sa il pun pe pozitie in suportul lui.

Mioartza se sperie si mai tare, din varf de brad sare pe perdea, incepe sa se clatine cu perdeaua, intra omu’ meu in camera si aprinde lumina. Ce sa vezi? Eu clatinam bradul si mioartza se dadea hutza-hutza pe la geam pe perdeaua care incepuse sa se desprinda. Omu’ zice: „Casa de nebuni. Mai bine luai un caine„. Si pleaca. Dau pisica jos de pe perdea, asta fuge la usa si miauna disperata ca vrea afara. EU CAND TI-AM ZIS!!!

Sarbatori fericite, dragilor! Aveti grija la brad. Niciodata nu se stie ce se ascunde in el. Uitati-va la clipul de mai jos si spuneti-mi daca si voua vi s-a intamplat asa ceva vreodata. 🙂

[Citeste pe blog si alte aventuri ale mioartzei noastre.]

Pana acum, nici o parere. Dar gasesti comentariile altora pe pagina de Facebook