Attention a la tete, pentru cine are urechi sa auda!

Share catre altii:

Vizitam o pestera. Ghidul repeta obsesiv: „attention a la tete„. Mi-am zis zis: „ce dracu’, asta altceva nu mai stie?„. De fapt, el incerca sa ne avertizeze ca, daca nu tinem capul la cutie, dam cu dovleacul intr-o stalactita si acolo ramanem. Pe veci. Dar mie mi se parea enervant rau, ca prea repeta asa ca o moara stricata.

Si cum mergeam eu linistita, cu Thea de mana, spunand la misto „attention a la tete o data, attention a la tete de doua ori, de cinci ori, de o mie de ori!!!„, mi s-a stins lumina. De tot. Efectiv nu am mai vazut nimic. Dadusem un cap intr-o stalactita din aia de mi s-a oprit filmul. Am auzit copilul intreband unde sunt liliecii. Am vrut sa ii spun ca sunt toti la mine in cap si danseaza hora printre stele verzi.

Mi-am revenit dupa cateva minute, evident ca am tinut tot grupul pe loc, evident ca i-am auzit pe unii hlizindu-se de moaca mea si evident ca omu’ meu filmase tot. Mi-a mai rasunat ceva timp in cap „attention a la tete” al aluia pana sa imi revin de tot si sa imi aud propriile ganduri, omu’ meu avand grija sa imi spuna pe un ton moralist de mai multe ori decat trebuia, ca, daca n-as fi facut misto de ghid, nu mi s-ar fi intamplat asta.

Peste ani, eram cu omu’ meu la o petrecere, in casa unuia. Avea in sufragerie un candelabru din ala cu mii de lacrimi de cristal. Omu’ meu a dansat de 3 ori in viata lui, dintre care de 2 ori de cand il cunosc eu. Ultima oara, la acea petrecere. Cand l-am vazut ca il apuca dansatul, am pus repede mana pe telefon sa il filmez. Si da, am imortalizat momentul in care el a dat un cap in candelabrul ala, au cazut mii de cristale si eu am zis la final, când toti amutisera: „attention a la tete!„. Am fost buna, nu? Si acum il mai santajez cu filmul ala: „Nu ma supara, ca il pun pe facebook!„.

[Pe omu’ meu il stiti de aici si de aici]

Pana acum, nici o parere. Dar gasesti comentariile altora pe pagina de Facebook

Spune-ti parerea: