Am fost la un (alt) curs de comunicare. Ma mai duc si alta data?

Share catre altii:

Compania ma trimite la un curs de comunicare. Imi zic: pierdere de timp, am mai fost la nu stiu cate traininguri de comunicare, ce poate sa imi zica mie de data asta si sa nu fi auzit pana acum. Dar, pentru ca simteam nevoia sa fac altceva timp de 2 zile, in afara de mers la birou si raspuns la mailuri, am zis: Hai ca ma duc, ca un training nu a omorat pe nimeni. Ca element de noutate, trainerul era cineva din cadrul companiei in care lucrez.

Am avut destule experiente tampite la traininguri: cand trainerul era total pe langa subiect, cand slideurile nu avea nici o legatura cu ceea ce se prezenta, ca o subtitrare nesincronizata cu imaginile, cand trainerul vorbea atat de incet ca se auzea cum musca isi facea de cap. In timpul unui training, aveam un exercitiu de facut in care trebuia sa ii comunic unui coleg ca a dat gres in proiectul lui si i-am comunicat in asa hal, facand chiar o paralela cu o situatie concreta reala (mi-am zis eu sa adaug asta asa, ca un fel de condiment la discutie), incat pe ala la final l-a apucat plânsul. Ce pot sa zic, stilul meu e dur 🙂 si sunt beyond hope ca sa il mai schimb vreodata. Ma apar ca e defect profesional, na. Am promis atunci ca nu ma mai prinde nimeni la cursuri de comunicare. Not for me, thank you very much. Las-o asa cum a cazut.

Am mai fost la un training de stress management la care a venit vorba de cum ne adresam copiilor intr-o anumita situatie: vine aia mica acasa de la scoala si iti spune ca a luat 5 la muzica. Ce faci? Conform trainerului, ii spui pe un ton calm ca e ok ca a luat nota mica la muzica, ca pana la urma muzica nu este un element important in viata ei. Intreb: Ai copii? Raspunde: Nu, dar am lucrat mult cu ei. Pfff, da, ca e cam tot aia, sa stii. Asta e unul din motivele pentru care nu cred in cursurile si cartile de parenting, mai ales cele ale unor traineri sau scriitori care nu au copii dar ii observa pe cei ai vecinilor. Insa asta e subiect pentru alt post pe blog.

Il stiti pe Claudiu Ciortea? Nu? Pacat. El ne-a fost trainer. Un tip care vorbeste din experienta, trecut la rândul lui si prin bune si prin rele, care a avut timpul si ocazia sa faca si el propriile greseli incat sa stie ce si cum sa transmita la un astfel de training.

Si acum, feedback maica, feedback.

Ce as schimba daca as fi in locul lui: si mai multe exercitii practice, role-play, comunicare face to face aplicata la situatii concrete, dar pentru asta ne mai trebuia inca o zi.

Ce mi-a placut: limbaj relaxat, atmosfera placuta, claritate in mesaj, rabdare sa asculte pe toata lumea, desi sunt convinsa ca unii dintre noi au luat-o pe aratura de cateva ori (oboseala si-a spus cuvantul).

Ma mai duc la trainingurile lui? Da. Voi?

Share catre altii:

Pana acum, nici o parere. Dar gasesti comentariile altora pe pagina de Facebook